Când am să te văd din nou Iubirea mea?
Neogoit sunt de dorul să te privesc,
Tulburate îmi sunt și ziua și noaptea,
Ochii mei numai la tine tânjesc fără să îngăduie înfrângere.
De chinurile despărțirii trupul mi-a fost cuprins de pârjol
Percepe-mi astfel necazul.
O, Doamne, ascultă-mi rugăciunile,
Nu te mai arăta neîndurător cu mine,
Tu ești Seninătatea; eu sunt neliniștit, Doamne,
Asemeni unui vas ce nu poate primi într-însul apa.
Oh, Madho, de mult suntem despărțiți
Acum mintea e nerăbdătoare să ne reunim
Cheamă-mă să pot veni la întâlnire.
Kabir se roagă cu râvnă pentru-aceasta.
Traducere Stela Tinney
vezi mai multe poezii de: Kabir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.