Fiinţă liberă, cerul e acoperit şi se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învăţatule, îngrijeşte-ţi gospodăria,
Apa se va duce curând.
Fă-ţi araci din văzduhul şi auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam*.
Patru paznici în fiecare în cele patru direcţii
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul stăpânului
Cedând toată truda muncii.
Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni şi Gyani urmează să fie mâncaţi.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.
(Poeme - XXIII)
*Sunetul fără sunet dinlăuntrul fiecărui om
Traducere Stela Tinney
(Din vol. "Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi")
vezi mai multe poezii de: Kabir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.