Oh, Sadhu, acesta e orașul morților.
Sfinții au murit, trimișii lui Dumnezeu mor
Yoghinii cei plini de viață mor și ei!
Mor regii, supușii lor de-asemenea,
Mor cei care vindecă și mor și cei bolnavi.
Moare Luna, Soarele moare
Pământul și Cerul de-asemenea mor
Mor până și îngrijitorii celor paisprezece lumi
Ce nădejde să-ți pui în oricare din acestea?
Mor Cei Nouă, Mor Cei Zece,
Cei Optzeci și Opt mor și ei tare lesne,
Cele Treizeci și Trei de Crora Devatas mor,
E un mare joc al Timpului
Ne-numitul (Naam) trăiește fără vreun sfârșit
Alt Adevăr nu există
Spune Kabir: „Ascultă, Sadhu,
Nu te rătăci, ca nu cumva să mori și tu.”
Traducere Stela Tinney
vezi mai multe poezii de: Kabir