Yoghinul își vopsește veșmântul, în loc
să-și vopsească mintea în culoarea iubirii:
El stă în templul Domnului, lăsându-l pe Brahma
pentru a se închina unei pietre.
Își găurește urechile, își lasă barba mare
și părul vâlvoi, arată ca un țap:
Trăiește în sălbăticie, omorându-și toate dorințele,
și se preface într-un eunuc:
Își rade capul și își vopsește veșmântul;
citește Gita și devine un vorbitor măreț.
Kabir spune: „Mergi drept la porțile morții,
legat de mâini și de picioare!”
Traducere Stela Tinney
vezi mai multe poezii de: Kabir