Când iubirea te cheamă, urmeaz-o,
cu toate că drumurile sale sunt denivelate și abrupte.
Iar când aripile ei te îmbrățișează, predă-te,
cu toate că sabia ascunsă între ele te poate răni.
Și când îți vorbește, ascult-o,
chiar dacă vocea ei îți poate risipi visurile asemeni mistralului
ce pustiește grădina.
Pentru că așa cum iubirea te încununează, la fel te va crucifica.
Așa cum te ajută să crești, tot așa te va cizela.
Așa cum se înalță pe culmile tale și-ți mângâie cele mai frumoase ramuri
ce tremură în soare, tot așa coboară până la rădăcinile tale
și zguduie atașamentul lor față de lut.
traducere Adina Velcea
preluarea este permisă numai cu menționarea traducătorului
vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.