Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, “Bună ziua, fratele meu”.
Zeul cel Rău n-a răspuns.
Şi Zeul cel Bun a spus, “Azi nu prea eşti în apele tale.”
“Da,” a spus Zeul cel Rău,
“Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut.”
Şi-a spus Zeul cel Bun,
“Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău.”
Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.