De-s fericit sau ba, nu cercetez.
Dar la un singur lucru gândesc cu bucurie -
că-n marea adunare (pe care o urăsc)
cu-atâtea cifre - nu sunt și se știe
că nu mă aflu-n suma cea totală
înnumărat. Și mi-e de-ajuns această bucurie.
(februarie 1897)
trad. de Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis