Am admirat atâta frumusețea
că plină mi-e acum de ea privirea.
Forme trupești. Guri roșii. Și membre voluptoase.
Pieptănături asemeni statuilor grecești,
cu plete tot frumoase și când sunt răvășite,
căzând șuvițe, leneș, pe frunți nespus de albe.
Chipuri ale iubirii, așa cum le dorea
firea mea de poet... în nopți de tinerețe;
în nopțile-mi de taină, aievea întâlnite...
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.