Departe de lume, cu vraja poeziei se-mbată;
universul întreg e pentru el versul frumos.
A clădit cântărețului ei, fantezia,
o casă de abur, solidă, și soarta n-o poate clinti.
Veți spune: „ Trăi rece, zadarnic. Curață dementă
să crezi că viața doar muzica tandră înseamnă
de flaut, și alta nimic”. Sau: „Crudă mai e nepăsarea .
.ce-l macină-n van pe acela nicicând cu viața luptând.”
Ce mult se înșeală și cât de nedreapta-i
a voastră sentința. Divina e firea aceea!
Și nu are preț în orbirea de logica slabă.
Casa lui cu pereți din smaragd vrăjit se înalță,
iar vocile lor tainice spun: „Prietene, fii liniștit!
Meditează și cântă! Cântă de bine, tainic apostol!”
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.