Dacă bezna vieții mele
de raza luminoasă a iubirii
fost-a încălzită, întâiul
fior al sufletului meu îndurerat
veselă rapsodie aș vrea să devină.
Nici o șoaptă n-aș îndrăzni
a rosti ce-aș dori să-ți destăinui:
fără tine, viață
e-o pedeapsă de neîndurat –
de mă iubești... doar dacă asta, vai, nu-i decât amăgire!
De mă iubești, lacrimile
și durerile ascunse aș vrea
să înceteze odată.
Amăgitoare îndoieli
nu vor mai cuteza, sper, să-și arate chipul viclean.
În mijlocul viziunilor
divine aș vrea să mi te-nchipui.
Trandafiri vor împodobi
aleea presărată cu mărăcini a vieții
de mă iubești... doar dacă asta, vai, nu-i decât amăgire!
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.