Ah, ce contează că mi s-a rupt o roată
la car și c-am pierdut acea cursă stupidă!
Oricum cu vinuri scumpe și parfumate roze
îmi voi petrece noaptea. A mea e Antiohia!
Între ținerii cetății, eu sunt cel mai slăvit.
Eu sunt favoritul lui Balas, mă adoră.
Și mâine, o să vezi, întrecerea vor spune că nu a fost corectă.
(Iar dac-aș fi neam prost și le-aș pretinde-n taină –
lingușitorii-ar zice că, și far’ de-o roată, carul meu a ieșit primul.)
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis