În camera hetairei Lea,
întins pe un pat somptuos, senzual,
un tânăr cu iasmin în mână recită.
Pe degete-i sclipesc inele cu pietre alese,
umerii o mantie de albă mătase poartă
cu broderii asiate.
Limba lui este atică pură,
doar un accent ușor în pronunție
iată-l trădează că de la Tibru se trage, din Lațiu.
Și-n vreme ce el iubirea-ți mărturisește,
în tăcere ateniană-l ascultă
pe multvorbărețul îndrăgostitul Horațiu;
și, uluită, descoperă nebănuitele lumi ale Frumosului
în pasiunea marelui italian.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis