Teme-te de măriri, o, suflete al meu!
Cât despre-ambiţii, de nu le poţi învinge,
cu şovăire şi prudenţă cată
să ţi le împaci. Cu cât eşti mai în frunte,
cu-atât mai temător şi atent să fii.
Iar când, în fine, suit pe culmi, Cezar vei deveni,
când vei obţine aura unui om vestit,
atuncea, mai cu seamă, ai grijă, când pe stradă
umbli, atotputernic, de curteni însoţit,
dacă spre tine vine, din mulţime,
un om, Artemidoros, cu o misivă-n mână
şi¬-ţi spune-n grabă: «Citeşte-o chiar acuma,
sunt lucruri foarte grave ce te privesc»,
să te opreşti de-ndată; de-ndată să amâni
orice discurs sau treburi, de-ndată să-i înlături din cale-ţi
pe cei ce te salută şi ţi se prosternează
(o să-i vezi mai pe urmă). Chiar şi Senatul poate
să mai aştepte. Grăbeşte-te neîntârziat să afli
mesaju-acela primejdios, adus de-Artemidoros.
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.