Iubesc biserica: prapurii ei,
vasele ei de argint şi sfeşnicele,
luminile, icoanele, amvonul.
Când merg acolo, într-o biserică grecească,
cu aroma ei de tămâie,
cu armonia şi cânturile ei liturgice,
cu prezenţa maiestuoasă a preoţilor,
strălucind în veşmintele ceremoniale,
cu tempoul solemn al gesturilor făcute –
gândurile mele se-îndreaptă la gloria trecută-a neamului nostru,
la splendoarea moştenirii noastre bizantine.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.