Zeii nu mor. Moare doar credința
ingratei mulțimi a muritorilor.
Zeii sunt nemuritori. De privirile noastre
îi ascund nori argintii.
O, Tesalie sacră, ei Te adoră,
de Tine-și amintesc în sufletul lor.
În zei, ca și în noi, înfloresc amintirile,
tremur al primei iubiri.
Când zorii sărută Tesalia,
fior din traiul zeilor
străbate văzduhul și uneori o diafană
formă plutește deasupra colinelor ei.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.