„.... Văzând ce nepăsare-i
la noi, față de zei...” – spunea el, pe-un ton grav.
E nepăsare. Dar ce speră, mă rog?
Putea să reorganizeze cultul, dacă voia,
dacă voia, putea să dea în scris marelui preot al Galatiei
sau celorlalți pontifi, sfaturi și-ndemnuri...
Prietenii săi însă nu sunt creștini,
iată-adevărul. Nu le era, de aceea,
la-ndemana, așa că lui (creștin prin educație),
noul sistem de dogme,
ridicol în concepție, ca și în aplicare.
Erau, la urma urmei, greci. Măsură, deci, Auguste!
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.