N-ai fost al meu și nici nu cred că vreodată
vei fi. Câteva vorbe, o simplă atingere
ca în bar alaltăieri – nimic altceva.
E păcat, recunosc. Dar noi, oamenii Artei,
prin forța minții și, se-nțelege,
doar pentru câteva clipe, izbutim a crea uneori o plăcere
ce pare-aproape aievea.
Așa cum s-a-ntâmplat alaltăieri în bar – desigur
și cu ajutorul misericordios al alcoolului –
am avut jumătate de ceas de voluptate deplină.
Și cred că ți-ai dat seama și tu,
și într-adins mai zăbovit-ai puțin.
Așa se și cădea. Căci,
cu toată închipuirea și cu vraja alcoolului,
trebuia să-ți văd buzele,
trupul tău trebuia să fie în preajmă.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.