Regele Cleomenes nu știa, nu-ndrăznea –
nu reușea să spună asemenea cuvinte
în fața mamei sale: Ptolomeu pretindea
că, pentru garantarea tratatului de pace, ea
să fie trimisă-n Egipt, chezășie;
o clauză nedreaptă și chiar umilitoare.
Tot încerca să-i spună și apoi sovăia.
Tot începea o frază și apoi se oprea.
Dar nobila femeie îl înțelese
(căci auzise parcă niște zvonuri)
și îl încuraja să vorbească.
Pe râs ea se porni, asigurându-l că se va duce acolo
și că se bucură dacă mai poate fi,
la vârsta ei, folozitoare Spartei.
Cât despre umilintă... Era indiferentă.
Un Lagid oarecare nu ar fi fost în stare
spiritul vechii Sparte să-l inteleagă;
pretenția lui de-aceea, nu putea,
de fapt, să umilească o stăpană
ilustră ca ea: mamă regelui Spartei.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.