Aici, să mă opresc. Să văd o clipă, şi eu, natura.
Ale mării în dimineaţă şi cerului fără nori
strălucitoare albastruri, şi ţărmuri galbene; toate
frumoase şi luminate la nesfârşit.
Aici, să mă opresc. Şi fie să mă înşel că văd acestea
(le-am văzut într-adevăr la început, o clipă, când m-am oprit),
şi nu, şi aici, închipuirile mele,
amintirile mele, arătările voluptăţii.
traducere de Aurel Rău
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.