Pe-acest crater
din argint pur –
cerut de Heraklides,
să-l pună-n casa lui
care e decorata
cu mult gust –
sunt flori de preț,
pârâuri și boschete.
În mijlocul decorului,
un tânăr frumos,
gol și senzual,
c-un picior încă-n apă,
iese din râu. –
O, amintire, cât te-am implorat
să-mi vii în ajutor,
spre-a reproduce-ntocmai
chipul acelui tînăr
pe care l-am iubit.
Nu e deloc ușor,
trecut-au vreo cinsprezece ani
din ziua-aceea când,
soldat fiind, căzut-a
la Magnesia-n luptă.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.