Nu spui minciuni, poete. Iar lumea plăsmuita
de tine, adevăr e. Doar coardele de liră
știu care-i adevărul: în toată-această viață
doar ele călăuza cea singură ne sunt:
Ești preot în slujirea divinului ce-ți dete
frumos și primăvară. Cântările de miere
din gură-ți se revarsă. Comoară ești de mir
– fagaduinti de aur, glas din înalt venit.
Dacă pământul însă e-nvaluit în beznaq, n-ai teamă.
Și nu crede că noapte veșnic va fi.
De văi înflorite și de plăceri, prietene, te-apropii
și curajos ‚nainte să mergi, căci iată zorii!
Numai de pânza ceții privirea ta se teme.
Sub vălul ei, natura îți pregătește darnic
Ghirlandele de roze, gingașe narcise și violete,
Suavă răsplătire a cântecelor tale.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.