Ptolomeu Filopator oferă găzduire
cu-adevărat regească sofistului Medon –
al tainelor sufletului deslușitor.
Suveranul cu străinul peste tot se mândrește.
Odinioară sofistul, în Roma cea coruptă,
sărac lipit, se dusese să-și vândă opera
unui mare stăpân. „Pe vorbăria asta
ia o mină și fii mulțumit!”, îi răspunse acesta.
„O, ce insultă! Ce insultă! În studiul infinitului
am încrustat sentimente înflăcărate,
inima mi-am închis în acest papirus...”
Și, compătimindu-l pe dictator, eposurile
monumentale își întrerupse. –
Pe Ptolomeu Filipator îl cinstește-acum.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.