Schița aceasta simplă, facută cu creionul,
îi seamănă, firește.
Mâzgălită în grabă, pe puntea unui vas, i
într-o după-amiază de vis,
cu Marea Ioniană jur-mprejurul nostru.
Îi seamană, firește. Dar parcă mai frumos mi-l amintesc.
Era senzual pân la-mpătimire s
și asta dintr-o privire se citea pe chipul lui.
Mai frumos parcă îmi pare acum, c
când sufletu-mi îl cheamă de dincolo ce Timp.
De dincolo de Timp. Toate acestea s-au petrecut demult –
și schița, și vaporul, și după-amiaza.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.