Chipu-i atrăgător – cam palid;
ochii căprui – încercănați;
la douăzeci și cinci cât are, nu-i dai mai mult de douăzeci;
în hainele ce poartă se simte ceva de boem
– nuanțele cravatei sau gulerul cum cade –
pe stradă pare-n transă că se mișcă, rătăcind la-ntâmplare,
amețit de plăcerea proscrisă,
de prea multă plăcere proscrisă robit.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis