Adesea privind cum se joacă șah
ochiul meu urmărește Pionul
care încet-încet drum își croiește,
ajungând la cel din urmă liman.
Cu atâta zor se îndreaptă spre țintă
încât ai crede că aici îl așteaptă
desfătări și răsplăți.
În cale-ntâmpină piedici nenumărate.
Cu baionete ascuțite-l pândesc pedestrașii;
castrele îl izbesc cu platoșele
late; în cele două pătrățele ale lor
călăreți iuți cu viclenie
încearcă să-l prindă;
ici și colo în turn,
îi apare-n cale amenințător vreun pion
venit din câmpul dușman.
Dar scapă de toate primejdiile
și ajunge la cel din urmă liman.
Cât de triumfător e c-a sosit aici
la țărmul din urmă, îngrozitor;
cât de vesel se-ndreaptă spre moarte.
Fiindcă, ajuns aici, Pionul va muri,
strădaniile lui n-au avut decât acest țel:
de dragul reginei, ca s-o salveze,
ca s-o învie din mormânt,
s-a prăbușit el în al șahului Hades.
trad. de Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.