Valurile în adânc un marinar au înghițit –
Mama lui, neștiutoare biată, îngenunche și aprinde
la icoana Preasfințitei o enormă lumânare,
ca să i se-ntoarcă fiul și să aibă vreme bună –
ciulindu-și atent urechea către vânt.
Dar, pe când mama își înălță ruga și se-nchină
icoana, gravă și tristă, o ascultă, știind prea bine
că mult așteptatu-i fiu nu va mai reveni niciodată.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.