Trup al meu, aminteşte-ţi nu numai cât ai fost
iubit,
nu numai de paturile în care te-ai culcat,
dar şi de acele dorinţi ce pentru tine
clar străluceau în ochi
şi tremurau în glas - şi un oarecare
întâmplător obstacol nu le-a lăsat să se împlinească.
Acum când sunt toate în trecut,
pare, aproape, că şi acelor
dorinţi te-ai dăruit - cum sclipeau,
aminteşte-ţi, în ochii ce te priveau;
cum tremurau în glas, pentru tine, aminteşte-ţi,
trup al meu!
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.