Pierduți în mulțime, stăteau întâmplător
în lumina din vitrina unei tutungerii.
Privirile când li se întâlniră,
dorința trupurilor, ilicită,
s-a-ntrezarit timid, șovăitor.
Vreo doi-trei pași ușor neliniștiți –
și-apoi un zâmbet și un semn discret.
Odată singuri însă în trăsură...
apropierea trupurilor, senzuală;
mâinile-mpreunate; buzele-mpreunate.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis