Voci ideale și-ndrăgite
ale celor care-au murit sau ale celor
care pierduți sunt pentru noi, ca niște morți.
Uneori, în vis ne vorbesc;
uneori, mintea le-aude în gând.
Și cu sunetul lor, pentru o clipă, ne readuc
ecouri din poezia primă-a vieții noastre –
o muzică îndepărtată, stingându-se în noapte.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.