Când brusc, în miez de noapte, vei auzi
cortegiul nevăzut cum vine
cu muzici şi cu cântece sublime –
la ce bun să jeleşti în van destinu-ţi
ce-acum se năruie sau cele fapte
zădărnicite, planuri, care toate
doar pure năluciri se dovediră?
Ca un om de curaj, de mult timp pregătit,
spune Alexandriei ce pleacă-acum, adio!
Şi mai ales să nu te amăgeşti, nu-ţi zice
c-a fost doar vis, că auzul te-a-nşelat;
alungă-asemenea zadarnice speranţe.
Ca un om de curaj, de mult timp pregătit,
Vrednic de-acest oraş, cum te-ai şi dovedit,
Lângă fereastră vino fără preget,
ascultă cu emoţie, dar fără rugăminţi
şi văicăreli de laşi,
ascultă, ca pe-o ultimă plăcere, acordurile,
instrumentele sublime ale cortegiului tainic
şi adio spune Alexandriei, pe care-o pierzi.
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.