Fără milă, inuman și cu lipsă de respect,
M-au înconjurat de ziduri înnegrite și înalte.
Îngrădit ca într-un țarc, disperat și circumspect,
Nenorocu-n gând și-n suflet sapă un fior de moarte.
De n-ar fi aceste ziduri, câte lucruri nu aș face?
Cum de n-am simțit în juru-mi tot mai tare cum mă strâng?
Fără zgomot construiră, nevăzuți, lăsați în pace,
Și m-au izolat de lume ca pe-un surdo-mut nătâng.
Traducere Adina Velcea
Adaptare Simona Diana Țîru
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.