Cu cruzime, fără milă, fără respect,
ziduri mari și înalte au ridicat în jurul meu.
Acum stau disperat aici, lipsit de speranță.
Nu mă gândesc la altceva: mă macină gândul acestui nenoroc;
aș fi avut atât de multe lucruri de făcut afară.
Cum de nu am observat când au construit zidurile?
Nu am auzit niciodată un strigăt al constructorilor sau vreun sunet.
Fără să-mi dau seama, m-au separat de restul lumii.
traducere Adina Velcea
Τείχη
Χωρίς περίσκεψιν, χωρίς λύπην, χωρίς αιδώ
μεγάλα κ' υψηλά τριγύρω μου έκτισαν τείχη.
Και κάθομαι και απελπίζομαι τώρα εδώ.
Άλλο δεν σκέπτομαι: τον νουν μου τρώγει αυτή η τύχη·
διότι πράγματα πολλά έξω να κάμω είχον.
Α όταν έκτιζαν τα τείχη πώς να μην προσέξω.
Αλλά δεν άκουσα ποτέ κρότον κτιστών ή ήχον.
Ανεπαισθήτως μ' έκλεισαν από τον κόσμον έξω.
Κωνσταντίνος Π. Καβάφης
1897
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.