Ca unul ce mă tem îndeobște de cleveteală,
multe cuvinte am lăsat nerostite.
În inima-mi zac scrise
o sumedenie de poeme; și aceste cântece
îngropate le-ndrăgesc deopotrivă.
O, cea dintâi, pură, unica pornire
a adolescenței către plăcere!
O, dulce beție a simțurilor!
Formele voastre divine mă tem să nu fie-nținate
de vulgaritatea abjectă.
................................................................................
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.