În ochii noştri galeşi, nimic nu s-a schimbat,
Doar cute, câteva, ne-au răsărit pe frunte,
Pe colţ de rai, zărit-am un duh înaripat,
Parcă zbura cu noi spre zările cărunte.
Cuvântul ne-a-nrobit când ne-am primit blazonul,
Poveşti nepovestite irup acum din noi,
În gara timpului s-a îngustat peronul,
Puzderie de ani ne-apasă pe-amândoi.
Ne aşteptăm în fiecare dimineaţă
Să savurăm glazura din amintiri de vis,
Copilele grădinii în zâmbet ne răsfaţă,
Tristeţile nătânge din scripte ne-au omis.
Ne-a dat cerul iubire cât ne-am dorit să bem,
Am ars ca nişte torţe prin ani îmiresmaţi,
Tărâmul fericirii ne-a scris câte-un poem
Şi-n sufletele noastre suntem mult mai bogaţi.
Dragostea noastră crudă rodit-a bucurii,
Doi îngeri au sosit, mlădiţe cu căiţe,
Să ne alinte traiul, ca nişte jucării
Cu har însufleţite de cer şi de zeiţe.
Astăzi păşim timizi spre toamna senectuţii,
Pe lună şi pe nori ne vom picta iubirea,
În ropote să cadă când lăcrimează sfinţii,
Spre noile idile ce-aşteaptă împlinirea.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu