La hotarul dintre vise,
unde nimeni nu-i stăpân,
vorbele rămân nescrise:
Mi le-auzi când ţi le-ngân?
Inocenţa – ce desparte
adevărul de minciuni –
oare cui îi ţine parte
când mă cerţi, când mă îmbuni?
Printre mreje tributare
visul se prăvale sec –
reazăm gândurilor rare.
Eu cu cine mă petrec?
Neînvins, dijmuitorul
stânge brume pe arac,
ferecând în vise dorul…
Ce mi-a mai rămas să fac?
(Din vol. Printre silabe, Edit SINGUR, 2011)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc tuturor acelora care au avut plăcerea de a citi poezia și de a lăsa un semn.
Adrian Erbiceanu (autor)
miercuri, 07 octombrie 2015
Foarte frumoasa. Dijmuitorul strange bruma pe arac - ce constructie gandita si expresiva!. Imi place mult.
stomff
joi, 24 septembrie 2015
Mi a plăcut foarte mult !
Felicitări !
mirimirela
miercuri, 23 septembrie 2015
atat de bine ma simt citind poemele tale...
felicia
miercuri, 23 septembrie 2015
Mi-a făcut o deosebită plăcere sa te citesc...
adina.e
miercuri, 23 septembrie 2015
Cred că este una dintre cele mai bune poezii citite pe pagina ta!
nadira
miercuri, 23 septembrie 2015
Frumoasă ideea poemului tău.
axinia
miercuri, 23 septembrie 2015