De ce m-ai pus la masa lui, Caesare?
De ce cu Brutus să împart eu vinul
Și pâinea ce-o cerșesc, în drum, milogii?
Trădarea sau credința stă-n valoare?
Cu adevărul îți croiești destinul
Sau cu pumnalul de sub faldul togii?
Detest ca-n lauri să se-ascundă mâna
Ce are numai gândul loviturii.
Detest că gura mincinoasă țipă
Și jură în același timp, întruna,
Mai abitir decât prezic augurii.
Detest pe cel ce linge unde scuipă.
Ascultă, Caesare, ce spune piatra
Înțepenită-n trup de Capitoliu:
Nu orice-nvingător îți este frate
Și nu îl chemi să-ți guverneze vatra!
Altfel, tribuna ta va fi lințoliul -
Simbolul împlântărilor în spate.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu