Zvâcnitori și strânși în cete,
Lunecoși, ca alga creață,
Fierb băltoaca dimineață
Solzi de-arginturi violete.
Păstrăvul flămând străpunge
Roata groasă a vâltorii.
Se aude plânsul morii,
Care simte gust de sânge.
Cine te-a-nălțat din ape,
Gura ta năduf să caște?
Paște moartea. Paște, paște
Și-apoi rumegă pe-aproape.
Ce visezi tu, când te-nhață
Fierul strâmb, vârât în buză?
Voaluri lucii de meduză
Din adânc, mireasă hoață,
Sau vreo lună adormită
În hamac mâlos de lacuri,
Între verzi și lungi bumbacuri,
Cu o coasă ascuțită?
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.