Sărută mâna mamei tale cu onoare
Cu dragoste de fiu, dogoritoare,
Prin tine ea este nemuritoare,
Când va pleca şi cerul te va doare.
Sărută-ţi tatăl, stâlpul neclintit
Ce te-a-ndrumat s-ajungi un împlinit,
Te-a ferecat în sânge înzecit,
Ţi-a dat puteri să zbori spre infinit.
Sărută-ţi casa în care te-ai născut
Unde în dragoste şi pace ai crescut,
Ferit de ger, în ghiduşii neîntrecut,
Ai devenit în lume cunoscut.
Şi mângâie-ţi căţelul la plecare,
Va plânge mult privind a ta cărare,
Dar te va aştepta cu nerăbdare
În fiecare zi din zori pân` la culcare.
Salută-i şi pe fraţi şi pe bătrâni,
Salută-ţi rudele, prietenii comuni,
La dascăli fă-le multe plecăciuni
Iar satului natal colinde să-i aduni,
Să i le cânţi în prag de sărbătore
Când te întorci cu un buchet de soare,
Să-ţi regăseşti geneza la izvoare
Ca să te-ncarci în ţară cu vigooare.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.