LA POLUL NORD
Eu voi pleca un timp la Polul Nord.
Să-mi fie frig şi să-mi îngheţe-n vine,
Dorinţa ultimă de-a fi cu tine,
Cu restul lumii fiind în dezacord.
Fiord strivit de marea îngheţată,
În pieptul meu e-o linişte adâncă.
Mi-ai pus în loc de inimă o stâncă.
Ai fost cândva sau n-ai fost niciodată?
Ciudată, clipa-n care te zăresc
Îmi toarnă-ne sânge foc mistuitor.
De ochii tăi mi-e nefiresc de dor.
Cu tine-n gând eu încă mai trăiesc.
Te mai iubesc, de-aceea am să plec
La Polul Nord, la mare depărtare.
Acolo zilele sunt mult mai rare
Iar nopţile cu tine mi le trec.
Petrec cu tine-n vis o altă viaţă.
E frig la pol şi mă transform în ghiaţă.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@ petrica_C subscriu! Bv Stomff.
maria
marți, 03 martie 2015
Impresionant poem... La fel ca toate celelalte... Bv
petrica_c
marți, 03 martie 2015