Gustă-mi galaxiile de pe buze
Ca mierea florilor de salcâm
Îmbibată în ultimii stropi
Ai otrăvii tale ce-mi curge prin vine
În loc de sânge.
Scapă-mă de pielea-mi distorsionată de amintiri
Şi lasă-mi corpul să te sărute
Într-un amor împrăştiat al atomilor
Din care se va naşte praful de stele
Şi noi vom renaşte cu el.
Coboară cerul pe pământ,
În aglomeraţia de vise ce se izbesc
De plămânii noştri
Pictaţi cu fumuri roşiatice
Din ziua în care
Ne-am fumat vieţile
La un apus de soare.
Se frâng amintirile de trupurile noastre
Slăbite de durerea dorului,
De atomii fiorului necunoscut
Şi în urma lor rămânem simpli,
Doi străini goi
Cu galaxiile întinse la uscat
Pe o plajă la răsărit de trecut
vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.