Nu ai nicio șansă-n lance, nici în elixirul vremii,
Să înfrunți cu nebunia morile ce rod din visuri.
Idealul arde-n pipa pufăită de boemii
Ce n-au chef să dăruiască întrebărilor răspunsuri,
Nici să scalde frumusețea-n purul ochilor femeii.
Poate geniul tău cel negru să mai aibă, astăzi, sete
Și să bea otrava dulce din năravul Dulcineei
Când îți vinde-n târg noblețea pentru câteva pesete?
N-ai să știi, bătrân lunatic, să-ți înfigi în carne lancea,
Să îți zăbrelească ușa care scapă-n tine dorul
De-a simți că ești o clonă-a Făt-Frumosului din Mancha
Și salvezi în luptă dreaptă, de la măcinat, fiorul.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.