La ultima-ntâlnire pe care ți-o mai cer
Adu cu tine izul acelei nopți de mai,
Și fă să umple golul și starea mea de ger
Să se prefacă-n cioburi la poarta altui rai.
Acum, cât e lumină și pașii mă mai țin
Să ies din relieful zălud purificat,
Să scap de ochiul rece al nopților ce vin,
La ultima-ntâlnire te-aștept înfrigurat.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.