La ușa liniștii se-arată
O fată- n negru, înspăimântată
Și bate- încetișor și plânge,
La piept o temere ea strânge.
E- îngrijorată și se- întreabă
Dacă liniștea vrea degrabă
Să ii deschidă , s- o invite
În casa păcii împlinite.
Dar după ușă nu se- aude
Nici o mișcare, cu mâini ude
Fata încearcă clanța... "Doamne,
De aș putea să fiu cu Tine!"
Minune mare, se deschide
Ușa în lături și surprinde
În casa liniștii lumină
Și- întinde tremurânda mână
Din care frica a căzut
În pragul ușii... A disparut!
În casa liniștii zâmbeste
O fată ce ne povestește
Că frica care ne încearcă
Este a sufletului arcă
Ce ne salvează de potopul
Care nu-își va atinge scopul.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.