Privind la cerurile sacre
Aud că-mi spune o părere
Că stele-ncepere-s de lacrimi
De Dragoste și de durere.
Ce vor cădea pe sorți alese
Din lumile cuprinse-n noapte
Să-și afle ele-mpărătese
Făcându-și nunțile de șoapte.
S-or strânge paltinii în frasini
Cu freamătul de-a fi nuntașii
Și doar balada își păstrase
Un zbor când se opriră pașii.
Ducându-se ea tot se duce
Ca mângâierea și oftarea
Lăsând în urmă doar o cruce
Să se întâmpine cu zarea.
Și-am înțeles că prăbușită
O stea în candelă să ardă
Apoi cu doina înfrățită
Iar se înalță ca să cadă.
Sfărâmă muguri și regrete
Frunze și flori cu prospețime,
Iar toamna versurile-ncete
Își auresc ritmuri și rime.
Să aibă noi puteri să-nceapă
Nebiruita Poezie
Luceferi cad nuferi pe apă
Minuni în inimă să fie.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.