”Lacul codrilor albastru”
Fură lunii crinolina,
Spre luceafărul sihastru
Sălcii își rotesc tulpina.
Mute, lebede rebele
Printre trestii se strecoară
Ca reginele-n castele
Când la bal, mândre coboară.
Papura a dor foșnește
Când pe lac se-alintă-n unde,
Pacea nu și-o mai găsește,
Că și-a prins condurii-n funde.
Luna coasă de-aur nuferi
La gât lacului pe ie,
Floare-albastr-ar vrea să-i numeri
Sărutări sub pălărie.
Într-un colț, o luntre mică
Chip fermecător așteaptă,
Frunze-uscate când ridică
Vântu-i, doina-ți înțeleaptă.
Prințu-i drag așteaptă lacul
Hai, din marginile lumii,
Codru-i gata cu iatacul,
Aprinsă-i lanterna lunii.
”Moartea morții” leagă cerul
Într-un Tot cu-acest pământ,
Adă lira-ți și misterul,
Dă iar farmec la cuvânt!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.