În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latenţe palpitã pretutindeni:
întrebãri latente tremurã în ochi şi pe buze,
cântãri latente înoatã în ape tulburi,
drumuri latente aşteaptã rãbdãtoare,
ascunse dupã ceaţa sau după întunericul privirii.
Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlã,
dar nu gãseşte drumul spre scoicã
şi zboarã în vânt steril,
fãcând doar dune,
nisipuri mişcãtoare
sau castele de nisip,
aşa şi viaţa noastrã merge pe-un drum bãtãtorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fãrã s-audã, sã simtã, sã ştie
latenţele ce mor.
Te-ntrebi
ce sevã sã alegi din toate sevele latente?
Spre care rãsãrit sã deschizi ochii
din toate rãsãriturile latente?
Ce viaţã sã trãieşti din vieţile latente
tãcute, rãbdãtoare,
sau pline de dorinţa de-a exista sub soare?
Rãspunsul e în tine,
în inima care aşteaptã cuminte
sã-ţi creascã perla
din firul de nisip rãtãcitor ce eşti.
vezi mai multe poezii de: intel1anima
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult, Agafia!
intel1anima (autor)
miercuri, 06 martie 2019
Lecturat cu placere. Aprecieri.
Agafia
miercuri, 06 martie 2019