...deși e tot ruptura acelorași desimi
sporind în despicările pe care știi
pe care poți
să recompui cuvintele
nisipuri umede,rotunde
cum rănilor din arbori
le-au turnat asfalt
și tot nu poți să te întorci
cu spatele la oameni
când te-aduni
și-asculți bătăile din restul
unde-au picat genunchii
unui drum...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.