gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
să nu care cumva
să-mi amintești de filosof
el și-a găsit odihna
în cartierul meu limitrof
20 noiembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.