Cu lacrimi te întâmpin în gândire...
Un râu de fericire, zălogit,
ca o săgeată-n arcul de iubire,
spre tine îl trimit neprihănit.
Să îl așezi în matca din trecuturi,
să sune a sublim și a destin,
Iar adierea miilor de fluturi
să-ți sufle-n pupă aerul divin.
Debarcaderul zilelor tăcute
va flutura parâmele în vânt
Iar visuri, ce mai ieri erau pierdute,
În barcă și-or găsi așezământ.
Când Soarele-și va ocupa amvonul,
Vom naviga lipsiți de îndoieli.
Sub sălcii ce-or deplânge abandonul,
Noi vom "uita" un munte de urzeli.
Țesute de a lumii cleveteală
ce-a pus în ițe vorbe fără rost,
Ele vor prinde-n propria ”beteală”
doar spuma unui val a ce am fost.
Și nu vor ști, în veci, de transformare
Că ”tu” ai devenit simbol la ”eu”
Că ”eu” sunt ”tu”, imuni la defăimare,
că noi suntem la visuri minereu.
Si nimeni nu va ști a noastra cale,
pe ce covor de stele am pășit,
că suntem aripi-n zboruri epicale,
Și nu vor ști că-n toate-am reușit.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru lectură și pentru aprecieri! Aduc doar propriile gânduri. Iar gândurile unui om care iubește poezia nu au cum să fie decât frumoase. (valabil pentru orice membru al site-ului)
blacks (autor)
miercuri, 16 aprilie 2025