Am o nevoie acută de tine,
Tu îmi ești lipsa supărării,
Numai când ești lânga mine,
Soarele bun, îmi risipește norii .
Am nevoie acută de-ochii tăi,
De lumina prinsă -ntre clipiri,
Porțile către adânci văpăi,
Cheile spre dulcile amintiri ….
Nevoie am și de-ale tale buze,
Să alunge-mi tristele tăceri,
Să ascundă adevăru-n scuze
Și suferința crudă în plăceri …
Vezi ? Ce sunt eu fără tine ?
Un cuvât fără literele lui …
O cârtiță ce sapă-ntre ruine
Visând că e în-naltul cerului !
vezi mai multe poezii de: Bogdan SAVIN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.